În ultima perioadă (și am în vedere ultimii 20 de ani) starea patrimoniului public de la noi din sat pare foarte neclară pentru un cetățean simplu. Pentru a clarifica un pic situația pentru cetățenii satului, propun de a se vedea norma legală și ce spune aceasta despre cine e responsabil de această chestiune.
Dacă privim Legea Nr. 436, din 28.12.2006 privind administrația publică locală, capitolul III, PRIMARUL ȘI VICEPRIMARUL, Articolul 29, Atribuțiile de bază ale primarului, găsim în punctul (g): Primarul asigură inventarierea și evidența patrimoniului UAT și prezintă rapoarte anuale privind starea patrimoniului UAT, semnează contractele și alte acte juridice din domeniul dat în baza deciziilor consiliilor locale.
Tot acolo, In Capitolul X, SERVICIILE PUBLICE, BUNURILE ȘI LUCRĂRILE PUBLICE, Secțiunea a 2-a – Administrarea bunurilor, Articolul 74, Patrimoniul unităților administrativ-teritoriale, se mentionează:
Patrimoniul poate fi din domeniul public sau din domeniul privat. Autoritățile administrației publice locale gestionează doar patrimoniul public de interes local.Bunuri ale domeniului public local sunt cele care prezintă interes public deosebit și de aceea acestea sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile:
— Nu pot fi înstrăinate;
— Nu pot fi urmărite de creditori pentru datorii;
— Pot fi restituite oricând din posesia ilegală.
— Nu pot fi înstrăinate;
— Nu pot fi urmărite de creditori pentru datorii;
— Pot fi restituite oricând din posesia ilegală.
Exemple:
La categoria bunurilor domeniului public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public local, porțiunile de subsol, drumurile, străzile, piețele, obiectivele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecție și zonele sanitare, precum și alte obiective care, conform legii, nu aparțin domeniului public al statului.
La categoria bunurilor domeniului public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public local, porțiunile de subsol, drumurile, străzile, piețele, obiectivele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecție și zonele sanitare, precum și alte obiective care, conform legii, nu aparțin domeniului public al statului.
În lumina clarificărilor oferite de normele legale sper ca acele întrebări ce păreau neclare să dispară de la sine.