Pe 13 noiembrie 2013, s-au împlinit 13 ani de la decesul politicianului și eroului național, Gheorghe Ghimpu. Familia sa susține că cifra «13» i-a adus doar ghinion fostului deținut politic.
Pe 13 iunie 1972, Gheorghe Ghimpu a fost condamnat la 6 ani de închisoare, ispășindu-și pedeapsa într-un penitenciar cu regim sever al GULAG-ului sovietic, în regiunea Perm. Pe 13 noiembrie 2000, ora 13.00, Gheorghe Ghimpu a încetat din viață după ce «a fost implicat într-un accident organizat. Pe 27 octombrie, la ora 06.00, când s-a întâmplat accidentul, la spital a sunat o persoană și a spus: duceți-vă la kilometrul cutare și luați niște cadavre. Nu am putut afla nici până astăzi cine a sunat, așa cum nu am aflat cine a fost la volanul automobilului care l-a orbit pe Gheorghe», susține Zinaida Ghimpu, soția lui Gheorghe Ghimpu.
În perioada sovietică, Gheorghe Ghimpu a fost un mare luptător care promova ideea unificării Moldovei cu Țara Mamă. Pentru acțiunea din 27 aprilie 1990, când a coborât drapelul sovietic de pe sediul parlamentului, arborând Tricolorul, el a rămas pentru totdeauna în memoria basarabenilor.
În anul 2000, Asociația victimelor regimului comunist și a veteranilor de război ai Armatei Române din R. Moldova, condusă de Gheorghe Ghimpu, primise mai multe uniforme militare din România, urmând să fie distribuite veteranilor Armatei Române. «Pe atunci eram membru al Asociației. Primisem multe uniforme militare românești. Erau pentru cei care, la 18—20 de ani, luptaseră în astfel de uniforme. Gheorghe Ghimpu mergea cu automobilul prin raioane și le repartiza. Veteranii nu le mai purtau, însă pentru ei era o bucurie nemaipomenită să aibă în casă acest costum militar. Pe 27 octombrie, Gheorghe s-a pornit la Dondușeni să se întâlnească cu veteranii, însă a fost accidentat», își amintește Ion Mahu, președintele Asociației veteranilor de război ai Armatei Române din R. Moldova.
Caftanat și-a pomenit soțiile înainte de moarte
Înainte de a pleca la Dondușeni, în seara zilei de 26 octombrie 2000, Gheorghe Ghimpu a venit acasă cu un coleg de la Asociație, Ion Caftanat. “Îi plăceau plăcințelele cu bostan, îi plăcea fasolița, pârjoalele din cărniță de vițel în sos de roșii… Cu o zi înainte să plece, am fost la piață și am cumpărat fasole și bostan. Am gătit. Am pus masa și îl așteptam. Mă sună Gheorghe și îmi spune că nu vine singur. A venit cu domnul Caftanat, care avea peste 80 de ani. Un om înalt și frumos. Când a intrat în casă, domnul Caftanat și-a făcut cruce și a zis: Zina, tu ne aștepți ca în ziua de paști. Am stat la masă până aproape de ora 23.00. În timp ce povesteam la masă, Caftanat s-a ridicat în picioare. Și-a făcut cruce și a spus: Dumnezeu să o ierte pe prima mea soție, care a fost frumoasă… Domnul Caftanat se mai ridică o dată în picioare și spune: Dumnezeu să o ierte pe a doua mea soție, Liluța, cu care am trăit 20 de ani… Așa și-a pomenit soțiile, seara, ca a doua zi să moară. Iar Gheorghe vorbea de viață lungă, dar așa sunt oamenii care se duc», povestește, cu lacrimi în ochi, Zinaida Ghimpu, 59 de ani, soția lui Gheorghe Ghimpu.
În dimineața zilei de 27 octombrie 2000, Gheorghe Ghimpu și Ion Caftanat au pornit spre Dondușeni pentru a se întâlni cu veteranii care au luptat în Armata Română. Ajunși în satul Târnova, ei urmau să facă un popas. «El era un om special. Ținea la ținuta sa și voia să arate bine atunci când ieșea în fața oamenilor. Gheorghe i-a spus lui Caftanat: Mai avem 10 km. Hai să ne oprim și să ne odihnim puțin. Era ora 05.55 dimineața. A încetinit viteza și s-a poziționat mai spre dreapta. Caftanat a reușit să-și scoată chiar și centura de siguranță, știind că vor să oprească. Le-am dat de acasă un termos cu cafea și ceva de mâncare. El spunea că în fața oamenilor trebuie să aratăm odihniți. În câteva minute, la ora 06.00, s-a întâmplat accidentul. Asta o spun din cuvintele lui», susține soția lui Gheorghe Ghimpu.
Circumstanțele accidentului
Versiunea oficială a autorităților a fost că Gheorghe Ghimpu, din cauze necunoscute, ar fi pierdut controlul volanului și s-ar fi tamponat de un copac. De altfel, Zinaida Ghimpu ne-a spus că, după accident, soțul ei i-a povestit cu lux de amănunte cum s-a întâmplat nenorocirea, elucidată ulterior și de organele de anchetă.
«Ei încercau să parcheze. Nu aveau viteză. Din spatele automobilului venea o mașină cu faza lungă aprinsă. Din față, se deplasa un tir de model Mercedes. Alături de tir, în întâmpinarea lui, la o distanță apropiată, venea un alt automobil. Se deplasa direct în față, din care cauză el a tras spre dreapta. Automat, când cineva vine în fața ta, vrei să te ferești. După care, nu a mai memorat nimic. Luminile puternice sunt cele pe care le-a memorat, după care s-a trezit la spital», povestește Zinaida Ghimpu. Automobilul lui Gheorghe Ghimpu a căzut pe un teren abrupt și s-a oprit într-un copac. Ion Caftanat a decedat pe loc, ținând centura în mână. Iar Gheorghe Ghimpu a suferit hemoragii interne, fracturi ale coastelor, o lovitură la genunchi. La cap nu fusese lovit.
«Gheorghe a fost implicat într-un accident organizat. Pe 27 octombrie, la 06.00, când s-a întâmplat accidentul, o persoană a sunat la spital și a spus: duceți-vă la kilometrul cutare și luați niște cadavre. Nu am putut afla nici până astăzi cine a sunat, așa cum nu am aflat cine a fost la volanul automobilului care l-a orbit pe Gheorghe. Cei de la spital au trimis o ambulanță la fața locului. Dar din urma mașinii în care mergea Gheorghe era o rutieră cu câțiva băieți care se duceau după cartofi la Dondușeni. Ei au văzut totul. S-au oprit și i-au scos din automobil. Caftanat era mort. Dar Gheorghe era într-o stare semiinconștientă. Îl întrebau cum îl cheamă și de unde este. El le-a răspuns: Ajutați-mă! Nu a vrut să le spună cine este. I-a fost teamă că, dacă spune că este Gheorghe Ghimpu, l-ar fi lăsat acolo. El a fost dus la spital, unde a stat la podele, pe o targă», mărturisește soția sa, Zinaida.
«A fost organizat. Cred că se organizează în continuare»
Ajuns la spitalul din Dondușeni, fostul deținut politic și-a pierdut cunoștința. A stat jos, pe targă, timp de vreo 3 ore. În jurul orei 09.00, Gheorghe Ghimpu și-a revenit. I-a spus unui medic cum se numește și l-a rugat să o contacteze pe soția sa. Zinaida Ghimpu, împreună cu copiii și cu Mihai Ghimpu, au plecat la Dondușeni.
«A avut nevoie urgent de o operație. Așa l-au ținut până seara. Am chemat ambulanța de la Chișinău. Mihai a spus că plătește benzina, doar să vină rapid. Ambulanța a venit noaptea. Tot drumul, de la Dondușeni la Chișinău, Gheorghe s-a ținut cu mâna de sus, de o bară, și a simțit toate hopurile, mai ales că șoferul nu știa bine drumul. Striga de durere. La Chișinău, i-au făcut o intervenție chirurgicală. Clar că a fost cam tărziu, pentru că pierduse mult sânge. A fost un bărbat foarte puternic. L-au operat doi medici greci. Înainte de operație, mi-a spus: «Decât să mă salveze străinul, lăsați-mă să mor. Și i-am rugat pe medici, care mai erau pe acolo, să nu vorbească rusește cu el. Asta a fost dorința sa. În spital a stat 18 zile. Pe data de 10 noiembrie, seara, am intrat la el. A pus mâna după cap. Mă rugase să-i aduc agenda cu telefoane, că mai avea de contactat pe cineva. A mai intrat și cumnatul, tatăl lui Dorin Chirtoacă, a mai intrat cineva și asta a fost ultima dată. Două ore mai târziu, el și-a pierdut cunoștința. Nu și-a mai revenit. Iar la 13 noiembrie a decedat».
Zinaida Ghimpu mai spune că, de la bun început, a avut presimțirea că organele de anchetă nu vor face lumină în acest caz. «Gheorghe îmi spunea că sunt multe metode atunci când cineva vrea să te înlăture. El era foarte atent. Cei de la poliție stabiliseră, însă, că el pierduse controlul automobilului… Atât. Însă eu sunt mai mult ca sigură că asta a fost pus la cale. A fost organizat și eu cred că se organizează și în continuare așa ceva», a conchis soția lui Gheorghe Ghimpu.
Ieri, 13 noiembrie 2013, la ora 13.00, familia Ghimpu s-a adunat la mormântul lui Gheorghe Ghimpu, unde a fost oficiat un parastas.
Sursa: ZDG
Iurie SANDUȚA, iurie.sanduta@zdg.md