Preotul bisericii “Nașterea Maicii Domnului” din Colonița, Constantin Cojocaru, a făcut un apel pe blogul său, întru ajutorarea fiicei sale în vârstă de 14 ani, diagnosticată cu scolioză de gradul 4. Vedeți mai jos mesajul părintelui Constantin, dar și povestea Danielei scrisă chiar de ea…
Daniela Cojocaru, 14 ani
“Iubiți întru Hristos! Nu îmi este ușor să lansez acest mesaj. Am amânat și am evitat până în ultimul moment.
Fiica mea Daniela, o fetiță de doar 14 ani are nevoie de ajutorul nostru. Este diagnosticată cu scolioză de gradul 4, având o curbură a coloanei vertebrale de 60-100 grade. Deformația coloanei vertebrale a adus deja la contorsionarea plămânilor, din care cauză Daniela nu poate respira eficient și răcește foarte des. Are bătăi de inimă ce uneori se transformă în tahicardie. Medicii spun că inima lucrează deocamdată normal, dar este pericol foarte mare că zona toracică se va distorsiona și mai mult, cauzând o problemă cardiacă serioasă. Ceea ce e și mai rău, medicii spun că este riscul apariției problemelor neurologice, ar putea să fie afectată capacitatea motorie, iar cu timpul fata ar putea fi țintuită la pat.
Au apărut și probleme cu digestia.
Fata are nevoie de intervenție chirurgicală costisitoare pentru fixarea unui implant pe colana vertebrală. Acest implant va îndrepta spatele cu circa 50% – 60%, pacientul va crește în înălțime puțin (din cauza curburii în formă de „S” coloana vertebrală a devenit mai scurtă), și se va elibera cutia toracică, făcând loc plămânilor și inimii. Se fac asemenea operații în R. Moldova, dar noi, părinții, evităm acest pas – nu din cauza că nu avem încredere în medici, ci pentru că profesioniștii cu experiență spun că în Moldova încă nu există utilaj eficient și experiență destulă.
Familia noastră a decis să apeleze la Institutul Central de Traumatologie și Ortopedie din Moscova.
Însă pentru intervenție și tratament este nevoie de o sumă mare de bani – circa 16 000 EURO sau 650 000 ruble rusești.
Vă rugăm să susțineți această floare plăpândă și să arătăm solidaritatea creștină, devenind și noi samariteni milostivi.”
Iată povestea Danielei:
“Aveam 10 ani când mi-au depistat scolioza deja ajunsă la gradul III. Am fost preîntâmpinată că voi avea nevoie de o intervenție chirurgicală, dar s-ar putea trata și fără asta. Am început să fac terapie manuală, gimnastică, înot. Credeam că se va opri aici, dar a fost să fie ca la 14 ani, la o nouă consultație cu medicul, să mi se spună că intervenția e inevitabilă. Aceasta a fost o întorsătură completă în toată viziunea mea despre viitor, despre viața mea.Radiografia coloanei vertebrale
Părinții aveau emoții de nedumerire și surprindere mai puternice decât ale mele, căci eu știam că va fi așa. Timp de 4 ani am învățat să-mi ascund această deformație puternică a coloanei vertebrale. Mă uitam în oglindă și vedeam că e departe de a fi bine, dar nu permiteam celor din jur să afle aceasta.
Când rudele și cele mai apropiate persoane au aflat că am nevoie de operație, s-au uimit enorm, căci după cum spuneau ei, aveam o ținută perfectă. E firesc pentru oameni să vadă nu lupta, ci rezultatul ei. Mă deranja enorm aspectului estetic, căci vroiam să mă pun și eu în evidență. Problema aceasta e mai ușor de rezolvat, căci esteticul nu e principalul, dar respirația și aritmia cardiacă nu ține de puterile mele sau de voința mea. Eu nu le pot controla, nici durerile de cap, nici durerile de spate, nici continua oboseală cauzată de insuficiența oxigenului și de ineficiența circulației sangvine în organism, mai ales la plămâni și creier.
Mă simțeam într-un fel vinovată atunci când observam că și o persoană în vârstă se ține pe picioare mult mai bine decât mine.
Am ajuns în situația în care nici 10 minute nu pot sta normal. Uneori întrebarea „Ce ai la spate?” mi se pare violentă și crudă, dar ce pot răspunde? Le spun tuturor că va trece. Întotdeauna am încercat să ascund, dar nu mereu poți ascunde evidentul.
Adesea mă simt obosită și fără chef de a zâmbi, căci sunt nevoită să respir mult mai adânc decât așa cum îmi permit plămânii, și uneori simt cum inima nu prea își găsește loc în cutia toracică. Bine că toate acestea sunt doar pentru mine.
Încep să-mi dau seama că cei care m-au cunoscut și m-au văzut în fiecare zi la școală vor fi profund uimiți dacă vor afla că am nevoie de o intervenție chirurgicală. E greu, atunci când nu mai ești capabil să faci ceea ce puteai, și, în plus, să fii știut ca o persoană capabilă de multe activități. Și acum sunt capabilă, dar trebuie să depun mult mai mult efort, fiind elevă în clasa a 9-a, căci și capacitățile intelectuale devin mai problematice. Am încercat și am vrut să fiu capabilă să mă descurc de una singură, dar acum sunt nevoită să recunosc că am nevoie de ajutor – unul care mă poate trata, unul financiar, pentru a-mi putea permite intervenția chirurgicală.”
Echipa site-ului www.colonita.eu îndeamnă toți oamenii de bună credință, care au posibilitate, să dea o mână de ajutor acestei familii!
Noi îi dorim multă sănătate Danielei și putere întregii familii!
