Când ai citit ultima dată o carte din simpla dorință de a citi? Când ai cumpărat o carte pentru că așa ai vrut, nu pentru că ai avut nevoie pentru studii sau serviciu? Când ai mers ultima dată la bibliotecă?
Puțini dintre noi vor răspunde pozitiv la întrebările de mai sus. Cei mai în vârstă vor zice că nu mai au timp pentru lectură, fiind înconjurați de griji și nevoi, cei tineri vor spune că au alte preocupații mai interesante… Și foarte puțini vor spune că citesc regulat, cu plăcere, din simpla dorință de a se relaxa, de a-și îmbogăți mintea și sufletul.
Un motiv pentru care citim atât de rar este și prețul cărților, mult prea mare pentru buzunarele noastre. Nu trebuie să uităm însă de bibliotecă, care vine să ne aline setea de literatură, în mod gratuit.
„Biblioteca din Colonița avea cândva un fond de 13 mii de cărți”
În satul Colonița a existat cândva o bibliotecă bogată și îngrijită. În anii 1978-1983 biblioteca satului avea un fond de carte de cca. 13 mii de cărți, cuprinzând literatură din diverse domenii și pentru toate categoriile de cititori, ne-a comunicat Claudia Oleacu, fost bibliotecar.
„Se duceau foarte mulți săteni la bibliotecă pe atunci, veneau și maturi, și tineri, și copii… Pentru unele cărți stăteam chiar și în rând” spun unii săteni, care își amintesc de acea perioadă.
Biblioteca se afla în clădirea Casei de Cultură, din centrul satului, la etajul 2 și avea o sală de lectură, unde sătenii puteau veni să citească cărți, ziare și reviste. De asemenea, exista serviciul de împrumut la domiciliu.
Din spusele unor foști bibliotecari, la bibliotecă publică din Colonița, pe lângă activitățile tradiționale, se organizau diferite concursuri în care erau implicați cititorii; se aranjau diferite stelaje cu cărți în mai multe zone ale satului și nu de puține ori, bibliotecarii mergeau chiar pe deal ca să ducă lucrătorilor diferite ziare și alte tipărituri. Deseori, se organiza „discuția unei cărți”, unde se discuta și analiza o carte mai solicitată de către cititori.
Jefuită… tot de localnici
După 1983 au lucrat la biblioteca din Colonița mai mulți bibliotecari, dar activitatea lor nu era îndelungată, din cauza salariului mic, dar și al volumului mare de muncă. Cu timpul biblioteca satului a fost lăsată de izbeliște. Au început să fie furate cărți, apoi și mobilier – mese, scaune, rafturi… Nimeni nu mai voia să se angajeze aici, pentru a nu-și asuma responsabilitate pentru lucrurile dispărute.
Astfel, o bibliotecă bogată, a fost uitată și de lume și de autorități, cărțile și mobilierul fiind furate, rând pe rând, bucată cu bucată… O parte din cărțile rămase, care erau utile pentru studii, au fost transmise în fondul bibliotecii școlare, iar spațiul a fost dat în arendă, mai târziu, pentru o altă utilitate.
Așa a rămas Colonița fără un centru cultural, fără o bibliotecă a satului, singura bibliotecă fiind cea din incinta școlii, la care aveau acces doar elevii și profesorii.
O nouă bibliotecă…
În prezent, satul Colonița are o altă bibliotecă publică. Este mai mică și dispune de puțin spațiu, dar chiar și cu un fond de carte mai mic de 1000 de cărți, biblioteca este o comoară, dacă este valorificată și prețuită.
Oficial, biblioteca publică a fost deschisă, sau mai bine zis, redeschisă, în anul 2000 – aflându-se sub jurisdicția Primăriei locale Colonița – însă aceasta exista doar pe documente, căci biblioteca nu avea un sediu și nici măcar o carte.
Cea care a „renăscut” biblioteca și a insistat ca în Colonița să existe un centru de informare este Natalia Ghimpu. În anul 2001, ea a aplicat la un proiect susținut de SOROS, care viza publicarea cărților de referință, pe care l-a câștigat. În urma acestui proiect, Natalia Ghimpu a obținut 800 $, bani pe care a procurat primele cărți: enciclopedii și dicționare. Însă nici atunci nu s-a găsit un sediu pentru ca oamenii să poată avea acces la ele. În anul 2003 tot ea a câștigat un alt proiect, susținut, de asemenea, de SOROS Moldova, în urma căruia, pe lângă bibliotecă, a fost creat un Centru Comunitar cu Acces la informare și instruire. Din banii obținuți au fost cumpărate 7 computere și a fost instalat sistemul de alarmă, iar pentru câteva luni s-a oferit acces gratuit la internet.
În anul 2004, biblioteca și centrul de informare a fost deschis oficial, Primăria fiind cea care a oferit local, mobilier și bani pentru reparație.
Acest Centru oferă acum acces atât la informații pe suport tradițional (cărți și reviste), cât și la informații pe suport netradițional (filme, jocuri, muzică, programe etc.), fiind destinat nu doar copiilor, ci tuturor sătenilor.
La îmbogățirea fondului de carte poate contribui oricine
În prezent, cărți din diferite domenii și pentru diferite interese și vârste se găsesc pe rafturile bibliotecii. Sunt aici cărți din domenii precum: drept, economie, psihologie, jurnalism și științe ale comunicării, religie ș.a. Copiii pot găsi aici cărți interesante și utile pentru ei: cărți de povești, enciclopedii, dicționare ș.a. Chiar dacă sunt mai puține, se găsesc aici și cărți artistice, din literatura națională sau internațională. Cărțile pot fi citite pe loc, iar unele dintre ele pot fi împrumutate la domiciliu.
Primăria Municipală alocă anual 9 mii de lei pentru procurarea cărților, bani pe care se cumpără în fiecare an un lot de carte, care este destul de mic, din cauza prețurilor mari la cărți. Unele publicații sunt din donații, fie de la diferite organizații, fie de la persoane particulare, oricine având posibilitatea să contribuie la îmbogățirea fondului de carte.
Salariul de bibliotecar nu este mai luxos decât fondurile alocate pentru procurarea cărților.
Dacă în anii ’80, salariu unui bibliotecar din Colonița era de 72 de ruble, după 30 de ani, acesta nu a crescut prea mult – Natalia Ghimpu primind pentru funcția de bibliotecar, pentru o jumătate de normă, doar 160 de lei lunar.
Programul bibliotecii
Regimul de lucru al bibliotecii publice din Colonița este, după cum scrie pe anunț: luni-vineri, orele 16.30-22.00, sâmbătă-duminică, orele 15.00-22.00. Natalia Ghimpu ne-a comunicat că oricine are nevoie de cărți o pot telefona preventiv la 57-93-16. Pentru cei care nu cunosc, biblioteca își are sediul în clădirea Primăriei, în partea stângă-lateral, intrarea fiind din exterior.
Biblioteca trebuie să fie un altar, nu închisoare a cărților, de aceea, nu ezitați să o vizitați, pentru a „elibera” cărțile și pentru a vă hrăni mintea și sufletul.