Lidia Ghimpu este fizician, cercetător științific superior în cadrul Academiei de Științe a Moldovei și consilier local pentru al doilea mandat consecutiv în Consiliul local Colonița. Recent a împlinit o frumoasă vârstă de 50 de ani, ocazie care ne-a motivat să-i cerem un interviu, pentru a afla mai multe despre realizările sale.
Ați crescut într-o familie cu un nume important pentru sat și țara noastră. Povestiți-ne mai multe despre ea…
Sunt născută într-o familie obișnuită, care poartă numele Ghimpu, cunoscută în Colonița și în republică deja. Este o familie ce provine din oameni cu o judecată înaltă, cu o inteligență înnăscută, cu educație… Mă mândresc de această familie și o port cu cinste.
Cum era Colonița în copilăria D-stră?
Era un sat nu foarte diferit de ceea ce este azi. Ce era caracteristic pe când eram mică, e că satul avea forma literei G, după alfabetul chirilic (Г). Acum s-au format sectoare noi, frumoase, atunci însă era mult mai mic. În partea istorică în care locuiesc eu pe atunci erau doar 2 rânduri de case- str. Ciocana Veche, stânga și dreapta. Mergeam la școală (cea veche) direct prin câmp. Colonița este un sat pitoresc, un sat de oameni răzeși. Amintirile legate de acesta și de copilărie sunt doar frumoase. Îmi este drag acest sat, m-am născut aici și nu pot să plec.
Cum au fost anii de școală?
Eram o elevă sârguincioasă, dar eram și năstrușnică. Specialitatea pe care mi-am ales-o pornește din acei ani, iar școala s-a reflectat mult asupra profesiei pe care am urmat-o.
Și ce studii anume ați urmat?
Am urmat Facultatea de Fizică la Universitatea de Stat din Moldova. Era unica instituție de învățământ superior cu prestigiu din Moldova. Îmi plăcea fizica încă din școală, dar abia după ce am terminat școala am înțeles cât de importantă este ea în viața unui om. Ghidul principal în alegerea profesiei a fost, totuși, tatăl meu. Stând într-o seară și discutând asupra profesiei pe care urma să o aleg, astfel încât să o pot profesa cu mândrie și cu satisfacție, el m-a îndrumat să aleg fizica, pentru că observase că mă pasionau mai multe lucruri care erau nemijlocit legate de fizică.
Ce a urmat după ce ați obținut studiile de specialitate?
Am început să profesez ca fizician încă din anul II, III de studii, când făceam lucrările de an. Erau lucrările în domeniul cercetării, pentru că eram repartizată anume la acest sector și nu la pedagogie. Făceam cercetare de rând cu cercetători superiori, doctori în științe… Iată acolo am început să cunosc cu adevărat specialitatea de fizician. Probabil, anume conducătorul tezei de an a fost cel care mi-a cultivat dragostea pentru cercetare.
Am început să lucrez în cadrul Universității de Stat, unde am rămas din 1990 până în 2008. Pe urmă, timp de un an am încercat să-mi schimb domeniul de muncă, dar profesia pe care am ales-o nu mi-a permis să fac altceva și am înțeles că sunt creată pentru fizică. M-am întors în cercetare și am ales Academia de Științe a Republicii Moldova, unde lucrez până în prezent, în cadrul Institutului de Inginerie electronică și Nanotehnologie, ca cercetător științific superior.
Din 2009 și până în 2011 ați fost consilier municipal, ce a însemnat această experiență pentru D-stră?
A fost o experiență nouă în viața mea, în calitate de lucrător public, de om care rezolvă problemele societății. În această postură, am încercat să rezolv problemele satului Colonița, pentru că am început să fiu consilier și în satul Colonița. Este o muncă destul de anevoioasă, care cere multe cunoștințe, din diferite domenii – cel al legislației, administrării publice locale, domeniul juridicii, domeniul contabilității etc.
Funcția de consilier în Colonița este mai complicată sau mai ușoară decât cea de consilier municipal?
A fi consilier municipal este o responsabilitate cu mult mai mare decât a unui sat, pentru că acolo sunt probleme mai majore. Nu zic că e mai importantă sau mai puțin importantă decât funcția de consilier sătesc, dar este mai amplă și necesită și mai mult efort. Pentru mine este o onoare să reprezint interesele oamenilor în Consiliul sătesc Colonița.
Ce va determinat să fiți consilier în Consiliul Colonița pentru a doua oară?
Motivația a fost unică – de a face ceva pentru acest sat. Sunt foarte multe probleme în localitate și sunt multe lucruri bune de făcut. Trebuie să tindem să ave un sat mai frumos, mai modern și mai european, astfel încât oamenii să nu se simtă mai puțin privilegiați decât orășenii. Mai este foarte mult de făcut în acest sat. Practic, în cei 4 ani care au trecut puține lucruri s-au făcut…
Dincolo de cercetare și munca în consiliu, ce pasiuni aveți?
Îmi place mult să merg la pescuit și să prind pește cu undița. Îmi place muzica populară, dar și cea ușoară și ascult cu mare plăcere cântăreții noștri de câte ori am ocazia. Îmi place să conduc mașina și chiar să o repar când este nevoie…
Aveți mai mult pasiuni „bărbătești”…
Aveți dreptate! Dar cu aceeași dare sufletească mă ocup și de lucrurile feminine – pot să cos, să împletesc, să gătesc o mâncare gustoasă… Totuși, prevalează activitățile ce poartă un caracter masculin. Poate aceasta vine din subconștient și este legat de profesia pe care o am. Probabil, un rol l-a avut și tatăl meu, care mă ruga deseori să-l ajut anume eu la diferite treburi, iar în copilărie mergeam peste tot cu el.
Ați împlinit recent o frumoasă vârstă, cu ocazia căreia vă felicităm, care este cea mai importantă realizare a D-voastră de până acum?
Cea mai mare realizare a vieții mele de până acum este că am susținut teza de doctor în științe fizico-matematice. În această teză m-am ocupat cu elaborarea tehnologiilor de fabricare a celulelor solare și a modulelor solare. Am elaborat o metodă de obținere a celulelor solare în baza straturilor subțiri și mi-a reușit să machetez un modul al bateriei solare. Pentru mine este o mândrie, că acest modul funcționează, din 2005 de când l-am creat și până în prezent. Este un lucru plăcut pentru mine ca fizician, că în urma unor ani de studii și cercetare am realizat un produs. Mi-aș dori să putem implementa această idee și pentru satul Colonița.
Ce dorințe sau vise le-ați mai dori realizate?
Am un vis, să-mi prelungesc studiile, ca să obțin titlul de doctor habilitat. Dar pentru asta e nevoie de muncă și iar muncă, cercetare și iar cercetare… Este un vis pe care sper să-l realizez.
Urmăriți interviul video.
[youtube]S5cyrBSz0Qs[/youtube]