Cu Dumnezeu în suflete
– Părinte, ne apropiem de o sărbătoare deosebită a creștinilor – Învierea Domnului. Ce ne puteți spune despre trăirea personală pe care o aveți în aceste zile?
Iubiți întru Hristos frați și surori, Învierea Domnului este, într-adevăr, sărbătoarea sărbătorilor, „izbăvirea lui Adam și slobozirea lacrimilor Evei” după cum este scris în sfintele cărți. Trăirea acestei zile de mare bucurie creștinească, ar fi mai neînțeleasă, sau poate mai săracă, dacă nu am lua în considerație Sfintele și mântuitoarele patimi ale lui Iisus, cărora Biserica le acordă spre sărbătorire o întreagă săptămînă: luni și marți – pregătirea de patimă; miercuri – vânzarea de către Iuda Iscarioteanul, joi – Cina cea de taină (prima dată săvârșindu-se Taina Sfintei Liturghii) și captivarea Mântuitorului de către ostași, ca pe un tâlhar; Vineri – josnica batjocorire din partea oamenilor pe care El însăși i-a creat și pentru care a venit în lume ca Să-i izbăvească din robia păcatului, dăruindu-le viață veșnică prin Înviere, iar în cele din urmă – răstignirea pe cruce alături de doi tîlhari. Pentru a simți o adevărată trăire creștinească în cadrul marei familii creștinești, dar și pentru a afla chiar și trăirea mea personală, nu pot decât să vă invit pe parcursul acestei săptămâni să participăm împreună în biserică, la slujbele religioase, cu multă citire din Sfânta Evanghelie care ne pătrunde toate simțirile, punându-ne în față scenele de pătimire detaliat și pe înțelesul tuturor.
– Simte oare un preot mai profundă relație cu Dumnezeu (sau aceasta e doar o doză de responsabilitate)?
Faptul că preotul este și el un om de rând nimeni nu pune la îndoială, dar la chemarea lui Dumnezeu de cărte preot coboară Duhul Sfânt în timpul Sfintei Liturghii pentru a sfinți Darurile din care se împărtășesc credincioșii, casele se sfințesc, diavolii se izgonesc, păcatul din om se curățește… Toate astea se fac nu pentru faptul că preotul ar fi un om deosebit, ci mai cu seamă pentru că este slujitor direct la tronul Tatălui Ceresc, iar slujirea făcând-o din dragoste.
– Cum credeți putem afirma că paștele exprimă mesajul principal al creștinismului?
Întrucât Sfânta Înviere este sărbătoarea sărbătorilor, deci, celelalte sărbători, într-un fel sau altul ne pregătesc de această mare sărbătoare începând cu: Buna – Vestire și încheind șirul cu Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile). Mai cu seamă, vestirea Învierii adusă de Sfintele femei mironosițe reprezintă pentru creștini izbăvirea din moartea și iadul care a pătruns în lume prin greșala primilor oameni, apoi știm că după cum Hristos a înviat așa și noi, la cea de a doua Venire a Domnului, vom învia ceea ce ne aduce nădejde spre viața veșnică. Ce este mai necesar omului decât viața, dar nu o viață oarecare ci una în Hristos: „Eu sunt calea, adevărul și viața”.
– Ce tradiții legate de Sărbătorile de Paști există în satul nostru?
Obiceiurile Pascale sunt, în general ținute de toți creștinii la fel, cu unele mici și neînsemnate specificări. Cu toții știm despre ouăle roșii, pe care toată lumea creștină le are nemijlocit la masa de Paști. Oul roșu semnifică mormântul Lui, iar ciocnirea cu cuvintele: „Hristos a înviat” și spargerea cu răspunsul: „Adevărat a înviat” au semnificația învierii Domnului din mormântul pecetluit. Un alt obicei este coacerea cozonacului „Pasca”, însemnătatea acesteia este trupul lui Iisus Hristos, care după ca a fost uns cu miresme a fost pus în mormânt, iar a treia zi a fost sfințit prin Înviere și șederea de-a Dreapta Tatălui. De aceea gospodinele se ocupă de coacerea cozonacului joi (ziua în care femeia desfrânată a uns picioarele lui Hristos cu mir de mult preț), dar nu-l gustă decât duminică după ce este sfințit. Tradiția cu cea mai veche origine este Mielul junghiat la Paști. Încă vechii evrei, după ce au fost eliberați din robia egipteană, întrocîndu-se pe meleagurile lor au pus sărbătoarea Paștilor ca zi de bucurie și de eliberare, dar ca să nu uite de chinurile care le-au răbdat acolo, ei în fiecare an, la Paști , junghiau un miel și cu sîngele aceluia ungeau ușorii ușelor, iar mielul îl aduceau jertfă lui Dumnezeu. Astăzi semnificația mielului s-a schimbat total pentru că simbolizează jertfa lui Dumnezeu pentru noi prin patimile Mântuitorului după cuvintele evanghelistului Matei: „Ca un miel spre junghiere s-a adus”.
– Ce simbolizează lumina de la înviere?
Un moment frumos și îmbucurător este primirea Focului haric de către credincioși. Iată că deja și noi, credincioșii din Republica Moldova, avem parte de focul ce se aprinde minunat la momântul Domnului în mâna și la rugăciunea patriarhilor ortodocși. Dacă încă zicem că mergem să sfințim pască ar fi bine să știm că ne facem părtași numai la jumătate din sărbătoarea învierii, deoarece însăși începutul slujbei pascale se face cu cuvintele „Veniți de luați lumină”, la care credincioșii apropiindu-se cu evlavie își aprind făcliile ce le au în mâini și merg cu ele, la sfârșitul rânduielelor bisericești din acea noapte luminoasă, la casele lor aprinzând candelele și aducând lumină din cer spre călăuzire duhovnicească pe întreg anul. Aș aranja anume această rânduială plină de sfințire în capul tuturor obiceiurilor știind că „Lumina lui Hristos luminează tuturor”și încă pentru că este un dar direct de la Dumnezeu în această Sfântă zi a Învierii.
– Cum credeți, mulți creștini vin să sfințească pasca doar din tradiție?
Ceea ce ne lasă plăcut surprinși este faptul că din an în an tot mai mulți tineri lasă neplăcutul obicei de a merge la rug în noaptea de Paști, preferând să meargă la biserică. Nu putem privi indiferent nici practica creștinilor noștri de nu se atinge de mâncărurile de carne și brînză împreună și ouăle fără a primi binecuvântarea lui Dumnezeu prin rugăciunile de la sfârșitul Liturghiei de la Paști, iar cei de acasă, copiii, bătrânii mai neputincioși, nu îndrăznesc să se înfrupte decât după ce gustă din mâncărurile sfințite la biserică prin stropirea cu aghiasmă de către preot în aceeași noapte.
– Ce le-ați dori credincioșilor cu ocazia Sfintelor sărbători de Paști?
Fraților, vă doresc ca în aceste grele vremi în care trăim să fiți tari în credință, deoarece mai milostiv și mai drept stăpân decât Dumnezeu nu există; El cu siguranță ne va răsplăti nouă după meritele pe care le avem. Vreau ca odată cu sărbătoarea Învierii, în sufletele voastre să reînvie simțămîntul dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele nostru, care de fapt pururea sălășluiește întru noi doar că din cauza grijilor lumești nu în totdeauna îl observăm și nu-l lăsăm să se manifeste. Voi fi nespus de fericit să aflu că ați petrecut o sărbătoare de neuitat în sânul familiei, în jurul unei mese îndestulate, înconjurați de oameni dragi.
Hristos a înviat!
Autori: Ludmila Sârghi, Natalia Orlovschi
Din “ECOU” nr.3 aprilie 2007