A fi la conducere e mai mult o responsabilitate decât un privilegiu, iar pentru o femeie, această responsabilitate se dublează, pentru că ea mai are menirea de a fi mamă. Cât de bine îmbina aceste doua roluri, Maria Iarmenco, primar de Colonița, am încercat să aflăm în interviul ce urmează.
V-ați văzut în copilarie, în adolescență la cârma satului?
– Niciodată! Vroiam să devin medic, nu știu de ce credeam că sunt în stare de a lecui o lume întreagă.
Care a fost principalul imbold care va determinat să înaintați candidatura în postul de primar al localității noastre?
– Imboldul cel mai puternic a fost faptul că în urmă cu 4 ani situația era de așa gen, încât mi-am dat seama că trebuie să vină cineva care să vrea să facă ceva pentru satul acesta. Prea încet mergeau reformele și la acel moment credeam că voi putea mișca lucrurile în direcția pozitivă. Dacă am reușit sau nu, pot sa mă judece sătenii.
Ce ați sacrificat pe plan personal pentru carieră?
– Nu știu dacă aș putea zice că e o carieră. A fi un conducător nu întotdeauna înseamnă o realizare de carieră. Cariera, în viziunea mea, presupune sacrificiu și dedare totalmente doar în plan profesional și călcând peste niște lucruri mai omenești, cum ar fi prietenie, familie… Am sacrificat în primul rând timpul pe care aș fi putut să-l acord familiei, flăcăilor mei.
Cum reușiți să împăcați viața de familie cu activitatea d-voastră în calitate de primar?
– O împac foarte bine,din simplu motiv că copii mei sunt destul de mari și-mi oferă libertăți maxime. Deși uneori îmi dau seama că nu poți restitui niciodată pierderea respectivă de timp, o intervenție la o vârstă mai fragedă fiind mult mai eficientă. Dar sunt și lucruri bune, cum ar fi, punerea pe umerii flăcăilor mei a unei doze mari de responsabilitate. Sper că asta să-i învețe niște lucruri și să le fie de ajutor pe viitor.
Spuneți-ne de care realizări din acești 4 ani deconducere sunteți cea mai mândră?
– Nu știu dacă aș putea să pun pe un cântar toate realizările, mi-s la fel de aproape. Dacă să fim sinceri, aportul meu pentru localitatea Colonița este minim, au fost și până la mine oameni care au pus pe picioare foarte multe lucruri. Ce am reușit a face, ar fi faptul că am pornit lucrurile în vederea renovării edificiului școlii. Sursele pe care le-am avut, puteau fi utilizate în altă parte, dar am conștientizat că cea mai eficientă investiție, ar avea-o anume la școala, deoarece se crează niște condiții adecvate pentru elevi. Le rămâne un singur lucru, să vrea să facă carte. Deși aș putea să mă mândresc la fel de mult cu faptul că s-a pornit procesul de electrificare și gazificare în sectoarele noi, de la Nord și Sud-Est și mă bucur mult că au contribuit și sătenii mei. Putem vorbi că în sfârșit în anul 2006 localitatea este asigurată 90% cu apeducte. La fel am putea vorbi de sistemul de canalizare de pe strada centrală, deși mai este mult de lucru. Întotdeauna îmi pun bariera respectivă: am realizat cât am realizat și în același timp mă întreb, altcineva în locul meu cum ar fi făcut? Și m-aș fi bucurat foarte mult daca s-ar fi gasit cineva să facă mai mult decât mine.
Care sunt calitățile care vă avantajează în munca pe care o aveți?
– Cred că în activitatea unui conducător cea mai importantă este viziunea sistemică, trebuie să vezi lucrurile în ansamblu și să-ți dai seama care sunt prioritățile. Trebuie să poți să auzi mesajul, inclusiv al factorilor de decizie și să posezi niște calități de comunicare, care să faciliteze discuția. Pe lângă avantaje însă, exista o mulțime de dezavantaje. Cel mai mare neajuns pe care îl am, este faptul ca atunci când văd lucrurile incorecte, nu-mi ajunge suficientă răbdare și sunt prea directă, spunând lucrurilor pe nume. Și nu pot sa mint, adică nu pot să le promit oamenilor ceva și să nu mă țin de cuvânt. Nu pot să fac altfel decât spune legea și foarte multa lume nu întelege asta, crezând că nu vreau să rezolvăm problema.Și de ce nu, e un dezavantaj poate, firea bărbătească, nu-mi place să stau mult la vorbă și să epuizez timpul meu și a altuia.
Pe viitor care sunt scopurile și aspirațiile d-voastră?
– Trebuie să vedem cum le ierarhizăm, pentru că am scopuri imediat realizabile și am scopuri de perspectivă. Daca m-aș opri la cele de moment aș spune că vreau să duc până la capăt câteva lucruri pe care urmează să le fac până la sfârșirea mandatului de primar, pana mai sunt în putere să o fac, iar mai departe o sa continui să muncesc pentru comunitatea întreagă și sper să găsesc energie pentru acele planuri de pespectivă. Intenționez să muncesc mai departe în administrația publică, cu Doamne-ajută, în cazul când sătenii o să-mi încredințeze funcția în continuare. Sunt cu picioarele pe pământ și îmi dau bine seama că în cazul în care satul o să considere că am meritat, vor participa la alegeri și mă vor susține, în cazul în care nu am meritat nu pot aștepta de la oameni susținere. Paralel cu asta cred că o să-mi continui munca mea în calitate de profesor, pentru că asta imi e meseria de bază și asta știu a face cel mai bine. În rest, îmi finisez studiile la Academia de Administrare Publica și pe viitor am intenția să mai fac o facultate, dar de ce gen ține o lăsăm pe mai târziu.
Ce sugestii le-ați putea da femeilor care doresc să se afirme?
În primul rând, să fie corecte cu sine și cu cei din jur, prin asta îți dezarmezi dușmanii și-ți mărești numărul adepților. În al doilea rând, trebuie să fie consecutive în ceea ce fac, să fie insistente atunci când au dreptate și să susțină adevărul, nu cu orice preț, dar cu maximum.
A realizat : Natalia Orlovschi și Ludmila Sârghi
Ecou, nr.2, martie 2007