Există unele lucruri care ne încurcă fericirea zilnică. Vrem să scoatem în evidență aceste probleme, care necesită o rezolvare imediată.
Chinuiți de talent
Au trecut timpurile când pe tulpinile copacilor erau gravate declarații de dragoste, iar stațiile de autobuze erau decorate cu inscripții și versuri sincere de iubire. Astăzi, unii tineri sunt chinuiți de alt talent, și anume de inscripțiile grafity, iar mesajele scrise nu sunt de loc cele știute. Aici se aduc ode nu sentimentelor, ci rap-ului. Mesajele de genul ‘’Rap the best’’ și alte versuri lipsite de decență nu sunt deloc binevenite la stații și nici în oricare alte locuri publice.
Nu vrem să încălcăm dreptul la autoafirmare și libertatea cuvântului, ci pur și simplu să transmitem artiștilor mesajul : Păstrați talentul pentru proprii voștri pereți, nimeni nu va susține arta dvoastră !
Ne vedem diseară‘ n parc
A venit primăvara și odată cu ea primii fiori ai dragostei. În sfârșit ne-am găsit sufletul pereche și nu ne rămâne decât să savurăm din serile petrecute împreună. Și aici apare marea dilema – UNDE???
Acasă la mama – e prea îndrăzneț și mai ales prea devreme, acasă la el – nu e decent pentru o domnișoară educată…atunci unde?
Totul ar fi mult mai simplu dacă ar fi un parc cu bănci, flori și diferiți arbuști. Un loc unde ziua s-ar odihni bătrânii și s-ar juca copii, iar seara se vor refugia cei dornici de romantism. Locul care se presupune a fi un parc este inundat și a devenit de câțiva ani un „paradis” al gâștelor.
No comment
Viața la cămin impune multe incomodități și limitări, de exemplu bucătăria comună, spațiu restrâns,viceu comun, unde mai adaugi starea acestora. WC-ul este intr-o stare oribilă de ți-e groază și să te apropii de el. Nu știu, poate locatarilor de cămin le convine această stare a WC-ului, nouă însă, celor care deseori mergem la disco-barul din apropiere, nu ne plac deloc aceste condiții.
Cred că este posibilă crearea unui viceu, și poate nu neapărat ultra-modern, măcar unul care să corespundă normelor sanitare atât de necesare. Îi rugăm mult pe cei responsabili de această problemă să o soluționeze cât mai curând posibil.
Bătrânii noștri prieteni, nucii
Îmi amintesc de copilărie și deodată în memoria involuntară îmi apar acei nuci mari, verzi și mai ales mulți. Acolo regăseam gura de aer proaspăt în zilele de caniculă și tot acolo luau naștere cele mai captivante jocuri. Cu părere de rău astăzi nici macar 40% din ei nu au rămas. Pentru noi, cei care au cunoscut adevărata valoare a lor și pentru care ei nu au fost simple lemne de foc, nucii mereu vor rămâne prietenii copilăriei. Pentru cei care i-au tăiat au fost simple obstacole, pentru ei era mai importantă priveliștea casei lor, decât aerul curat și umbra răcoroasă.
A realizat Natalia Orlovschi