Voltaire, scria:
„Vinul este desăvîrșirea și ordinea naturii,
șlefuită de om cu pricepere, calm și voluptate”.
Toamna este anotimpul care are, în primul rând, mirosul strugurilor mustuiți…
An de an, toamnă de toamnă, colonițenii pregătesc butoaiele, culeg strugurii și cu multă grijă prepară licoarea, considerată sfîntă și care ne reprezintă neamul încă din vremuri de demult. Este o tradiție pe care o continuă ani în șir locuitorii Moldovei… Am fost curioși să aflăm care au fost roadele în acest an și cum și-au pregătit beciurile consătenii noștri. Totodată, am descoperit în Colonița un beci vechi de mai bine de 100 de ani și altul de peste 200 de ani, cu o suprafață de cca 125 m2. Care este istoria lor, citiți în cele ce urmează.
În Colonița, în prezent, se cultivă în jur de 7 ha de viță de vie de masă și cca. 12 ha de soiuri tehnice (din care se fac vinul). Din cele spuse, colonițenii preferă soiuri ca: Arcadia, Codreanca, Cardinal, Victoria, Lora, Leana, Leondor ș.a.
Tradiții vechi și noi…
În acest an, seceta le-a dat bătăi de cap colonițenilor, mai ales ce ține de recolta de porumb și floarea soarelui. Ion Cheptene spune că în 37 de ani de cînd lucrează pe pămînturile Coloniței, nu a văzut an mai secetos. Recolta de struguri în acest an a fost medie, după cum spun agricultorii, dar chiar dacă bobițele au fost mai puțin mustoase decât în anii precedenți, au fost mai dulci. Astfel, colonițenii au continuat și în acest an frumosul obicei de a face vin de casă.
Din strugurii adunați de pe lîngă gospodărie, Eugen din Colonița va umple două butoiașe de vin, el spune că vinul pe care îl produce este de consum curent și-l vor servi la masă, la zilele de naștere celebrate în familie. Face vin din mai multe feluri de poamă: fetească, fragă albă, fragă roșie și după ce-l „scurge” pe tot îl pune la păstrat în beciul de sub casă, în butoaie de lemn, căci în ele „vinul nu se răsuflă” spune el. Butoaiele le-a, cumpărat socrul lui cu 25 de ani în urmă, sunt din stejar și au fost aduse tocmai din Ucraina. Domnul Vasile, zice că secretul unui vin bun e să-l faci la timpul lui, în vase curate, bine spălate din timp.
După ce strugurii au trecut prin toate etapele de prelucrare – cules, zdrobit, stors, mustuit, fiert și a ajuns în vin, acesta trebuie depozitat în vase speciale. Buneii și străbuneii noștri utilizau în acest scop butoaie de lemn, dar de ceva timp, majoritatea gospodarilor din localitate au trecut la butoaiele din aluminiu.
Beciuri vechi de sute de ani
Tradițional, vinul este păstrat în beciuri, cele mai vechi pivnițe din sat au fost construite pe la mijlocul anilor 1700.
Unul dintre cele mai vechi beciuri pe care le-am descoperit în satul Colonița i-a aparținut lui Simion Ursu. El fost construit în anul 1755, de către bunicul lui Simion, Vasile Luchian, sau Carp, cum îi spuneau sătenii. Această piviniță a fost făcută sub casă, din lut și piatră. Prin moștenire în 1968 această gospodărie, împreună cu beciul a ajuns să fie a lui Nicu Ursu, soția acestuia, Tamara Ursu, spune ca nu au fost nevoiți să renoveze acest beci, pentru că a fost construit atît de bine, că nu are nici o crăpătură pe el, nici astăzi, după 257 de ani de când a fost construit, chiar dacă a trecut prin marile cutremure din ’40 și din ’77.
Această pivniță are o suprafață de cca 125 de metri pătrați și anume din acest considerent aici era păstrat vinul colhozului. Tamara Ursu spune că soacra ei îi povestea că pe vremuri în acest beci se păstrau tone de vin, din diferite soiuri de poamă, care se culegeau de pe podgoriile colhozului. Acum însă doamna Tamara rămasă văduvă nu mai face vin, și conserve nu mai face atîtea cîte făcea pe cînd copiii îi erau acasă.
Această gospodărie este una cu istorie, aici locuiește deja a 4 generație, casa lor a găzduit și internatul școlii din Colonița, unde locuiau copii din Tohatin și Cheltuitor, tot aici a fost lucrat iconostasul actualei biserici din sat, susține cea de a patra stăpînă a acestei case doamna Tamara.
Pivnița pe post de hambar, dar și de ascunziș
Un alt beci cu tradiție a fost construit de moș Costache Ursu, în 1895. Construit din piatră din calcar, cu arcade de metal, cu o adîncime de 2,5 metri și cu o suprafață de 20 de metri pătrați, această pivniță păstrează și acum, ca pe vremuri, legumele și vinul făcut acasă. Dumitru, proprietarul actual al beciului povestește că, pe cînd era copil, făceau în fiecare an 2-3 tone de vin,din vița de vie ce creștea pe lîngă casă. „La acest proces participa toată familia – de la cules și pînă la degustat” spune el.
Părinții îi povesteau cînd era mic, că aici se ascundeau pe vreme de război și tot aici doseau produse alimentare pentru a nu fi sechestrate, în timpul regimului comunist. Podul a rămas negru tot de atunci. „Pe vremea comuniștilor, bunicii pîrleau porcul aici, ca să nu-l vadă cei de la conducere” spune proprietarul râzând. Deasupra gîrliciului (intrarea în pivniță) se păstrează și azi o steluță cioplită în piatră, sub care e înscripționat anul în care a fost pusă ultima piatră.
Acest beci a trecut și prin războaie și prin îngheț, au fost ani în care a stat și gol, căci era foamete, dar și ani cînd era neîncăpător. Timpul și-a pus amprenta asupra lui, dar stăpînii au avut grijă să-l mențină, i-au schimbat ușile de lemn, pe unele de metal și au renovat scările, care erau din bîrne de lemn și din lut.
În compunerile de la școală Mitiuță, cum îi zic sătenii, scria în lista locurilor istorice din sat și beciul bunicului său, care a ajuns cu timpul moștenirea lui.
În continuare vă propunem un material video la acest subiect. Vă urăm vizionare plăcută, cu un pahar de vin bun.
[youtube]U8b4BYkw458&feature[/youtube]