A văzut un spot la televizor care a determinat-o să își schimbe profesia, iar ulterior viața. Elena Railean, din municipiul Chișinău, este de 11 ani asistent parental profesionist, timp în care a dăruit grijă și dragoste părintească pentru 11 copii abandonați.
Totul a început în 2006, când unul dintre cei doi fii ai săi, elev în clasa a VIII-a, a văzut publicitatea și a întrebat părinții: „Noi avem o casă atât de mare. Putem să luăm un copil, ca să îl creștem?”. Ideea i-a surâs familiei Railean, care a decis să se adreseze la Serviciul de asistență parentală profesionistă. A urmat o procedură conform Regulamentului și, în luna noiembrie, familia a fost anunțată că poate lua un copil în plasament.
Primul copil care a ajuns în sânul familiei Railean era o fetiță de cinci ani. S-a aflat în plasament timp de trei ani, după care a fost adoptată.
„Urma să meargă în clasa I. Când a plecat, simțeam o apăsare pe suflet și eram tristă că mi s-a dus copilul de acasă”, își amintește doamna Elena. Pe parcursul acestor ani de activitate, doamna Railean a luat în plasament trei cupluri de frați și surori.
De o lună, casa familiei Railean a devenit pentru gemenii Ioana și Mihai locul unde descoperă lumea înconjurătoare, unde fiecare jucărie este o curiozitate pentru ei.
Cazul celor doi frați este unul ce nu te lasă indiferent. Familia biologică a gemenilor s-a aflat de la bun început în vizorul autorității tutelare. După naștere, timp de jumătate de an, mama s-a aflat într-un centru de plasament împreună cu cei doi copii. Deși au existat numeroase intervenții din partea autorității tutelare, cu privire la integrarea tatălui în câmpul muncii și susținerea financiară a familiei, soții nu au decis să păstreze copiii. După ce a primit susținere financiară, mama a luat banii și a dispărut. Tatăl, rămas cu doi copii, nu a putut face față situației.
Frații au fost găsiți în casă, doar în lenjerie murdară, flămânzi și cu degerături. În noiembrie, copiii au fost separați de părinți și au ajuns într-un centru de plasament din capitală.
Doamna Elena povestește că, la început, copiii se temeau de întuneric, de apă și de mașini. Timp de jumătate de lună, i-a hrănit cu de toate. Frații mâncau porții duble, iar după două ore din nou cereau mâncare. Uneori, nici nu așteptau să le fie aduse tacâmuri. Apucau cu mâinile mâncarea din farfurie, cu gândul să reușească să mănânce totul. Această realitate este una deja cunoscută pentru asistentul parental, care s-a confruntat cu respectiva problemă și în cazul celorlalți copii aflați în plasament.
Acum, Ioana și Mihai au uitat de frici, de foame și de lipsă de atenție. Mănâncă de câteva ori pe zi, au parte de multe jucării și o doză mare de afecțiune și grijă.
„Deși au doi ani și două luni, ei multe nu cunosc, abia se află în perioada când explorează, fac cunoștință cu mediul, învață cum să se comporte. Copiii plasați în familia doamnei Elena reușesc să atingă într-o perioadă scurtă rezultate frumoase, din toate punctele de vedere, și să se dezvolte conform vârstei. Aici au parte de dragoste, afecțiune, blândețe și înțelegere, ceea ce le lipsea anterior”, menționează Olga Zaharia, manager al Serviciului APP din cadrul Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului.
Cât e ziua de lungă, Ioana și Mihai zburdă prin ogradă, se joacă și se minunează de ceea ce văd în jur. Soții Elena și Serghei au devenit pentru ei „neaca” și „dadi”, cum le spun cei trei nepoți.
Copiii s-au acomodat ușor cu îngrijitorii și încearcă să imite tot ce fac ei. De exemplu, Ioana obișnuiește să îi prindă fratelui părul în coadă, după cum a văzut că procedează neaca Elena. Uneori, scenele se lasă cu lacrimi, când Mihai nu mai poate rezista, de aceea e nevoie de mult efort și insistențe pentru ca surioara să își scoată mâinile din părul fratelui.
Elena Railean este conștientă că și acești copii vor ajunge să fie fericiți într-o familie stabilă, însă recunoaște că este imposibil să nu te atașezi de ei.
„Este greu să te desparți de copii după munca enormă depusă, însă gândul că ei se simt mai bine acolo ne face să ne liniștim. Chiar zilele trecute, ne uitam cu soțul la fotografiile copiilor care au fost adoptați. Serghei își tot făcea griji, se întreba dacă ei au mâncat – că par prea slabi -, dacă au dormit bine. Simți că se rupe o părticică din inima ta, dar te obișnuiești și ești mulțumit că ai oferit dragoste părintească”.
Cuplul de frați este al patrulea aflat în plasament în familia Railean. Două dintre ele au fost reintegrate în familiile biologice. Părinții sunt mulțumiți de rezultatele copiilor pe care i-au crescut și educat. Două fete se află în familiile unor moldoveni stabiliți cu traiul în Italia, unde merg la cursuri de pian și balet. Ceilalți copii se află în Republica Moldova.
În timp ce pentru unii 11 copii luați în plasament ar reprezenta un număr mare, pentru doamna Elena este prea puțin. Ne spune că „e greu psihologic să fii APP, mai ales că trebuie să fii concomitent și medic, și educator, și părinte, și psiholog, și copil. Eu am fericirea să fiu susținută de soț și de cei trei copii ai mei biologici. Nu mă opresc aici, intenționez să iau în plasament alți copii, pentru că nu vreau să îmbătrânesc nicicând, iar atunci când cineva mă întreabă ai cui sunt acești copii, eu le răspund că toți sunt ai mei”.
(Cu scopul de a nu divulga identitatea copilului, prenumele copiilor au fost modificate, iar fețele – blurate).
Acest articol a fost realizat în cadrul campaniei naționale „Tu te-ai născut în sufletul meu”, cu scopul de a promova Serviciul de asistență parentală profesionistă. Campania este organizată de CCF/HHC Moldova, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și UNICEF.
Cum poți deveni asistent parental profesionist? Pentru detalii, sună la Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului: 0 (22) 278960 sau 079708056, la Direcția asistență socială din raionul în care te afli sau apelează CCF/HHC Moldova: 068888581.
Sursa: Suntparinte.md