Când ești tânăr, lumea întreagă e la picioarele tale, iar timpul pare o infinitate. Și anume pentru această valoare a ei, tinerețea trebuie prețuită și „exploatată” până la ultima picătură. Unii tineri aleg să o valorifice prin distracții, alții prin studii aprofundate, iar alții reușesc să facă o combinație reușită între cele două.
Mai mulți tineri din Colonița au ales să-și facă studiile peste hotare, ca o oportunitate de a-și fortifica viitorul, dar și de a acumula o experiență frumoasă. Cu câțiva dintre ei am reușit să corespondăm, ca să aflăm cum e viața departe de casă, care e diferența dinte procesul de învățământ de aici și de acolo, ce ia i-a impresionat și dacă revin acasă după studii.
Igor Bîzgu, 22 ani, Marea Britanie, Exeter, University of Exeter / Economics and Finance, anul III
no images were found
Am ajuns la studii aici datorită părinților, ei au fost cei care m-au motivat și m-au sprijinit. La început am fost admis pentru cursuri pregătitoare, căci șchiopătam un pic cu engleza, iar după 3 luni am susținut examenele și am fost admis în primul an.
După părerea mea și a altor studenți moldoveni din Anglia, diferența majora dintre procesul de învățământ de aici și cel din Moldova se datorează faptului că aici se învață mai puțin și mai specific. Spre exemplu, în diploma mea de la CFBC sunt menționate peste 30 de obiecte studiate (pe parcursul a 4 ani), pe când aici pe parcursul a toți 3 ani am studiate doar 16 obiecte. Alt calificativ ar fi că aici se studiază tot ce e mai recent, se discută până și știrile care apar în aceeași dimineață și țin nemijlocit de materialul studiat. În Marea Britanie, totuși, unui student îi este un pic mai ușor să învețe, față de un student “cinstit” de la vreo universitate din Moldova. Dar, până la urmă, nu depinde de sistemul educațional, ci de student; dacă vrei să faci carte, o faci oriunde. Un avantaj în acest sens este motivația, pe care eu nu prea am avut-o fiind în Moldova, însă am căpătat-o în Marea Britanie, căci studiile devin aici scopul tău primordial.
Despre Moldova englezii nu prea știu… Dacă ai intrat în vorbă cu un englez și te-a întrebat de unde ești „Where are you from?” răspunde-i ca ești din Moldova, dacă vrei să te mai întrebe de vreo câteva ori “Sorry, from where?”, pe urmă să îți zică că știe doar că țara asta se află în America Latină sau Africa. Și doar după ce le explici, îi faci să se simtă prost.
M-am deprins cu depărtarea și chiar îmi place să fiu mai independent, plus la toate, asta te învață să îți gestionezi mai eficient timpul. Dar, după cum mi-au spus mai mulți cunoscuți, am boala “moldovenismului”. Unde nu m-oi afla și cît de bine nu mi-ar fi, eu vreau acasă. Mulți studenți din statele CSI doresc să înceapă o carieră aici, eu mă văd lucrând acasă, cu perspective mai mici, însă lângă cei dragi și în țara mea.
Mazîlu Ion Gheorghe, 21 ani, România, Cluj-Napoca, Universitatea ”Babeș-Bolyai”, Facultatea de Business
Vorbind despre diferențele dintre procesul educațional din Moldova și cel din România, presupun că sunt, totuși, importante, din moment ce foarte mulți tineri aleg să meargă în România la studii, atât la nivel liceal, cât și la nivel universitar. În România e o colaborare mai strânsă între societate (agenți economici, autorități locale etc.) și unitățile de învățământ, totodată se simte un grad mai mare de libertate al elevilor/studenților. Există aici diferite organizații care susțin instituțiile de învățământ și tinerii din Republica Moldova, cum ar fi Fundația ”Dinu Patriciu”.
Ceea ce îmi mai place în România este că aici am un program mult mai lejer al orelor, iar numărul de evenimente organizate de facultate și de studenți e destul de mare. De asemenea, impresionează diversitatea culturală din Cluj-Napoca, modul în care cei de la salubrizări își fac treaba, cât
de bine vorbesc româna ungurii (chiar dacă sunt la linia maghiară), posibilitățile de a-ți petrece timpul în afara orelor…
Pe perioada studiilor, desigur, am fost și sunt susținut moral, dar și material de familie. Să fim serioși, România nu e așa departe, românii nu ne sunt străini, sunt deschiși, vorbim aceeași limbă… În afară de asta suntem chiar foarte mulți aici din Republica Moldova și suntem solidari unii cu alții.
”Te întorci acasă să muncești sau te stabilești pentru totdeauna acolo?” – bună întrebare, mai ales ținând cont de situația din țară și incertitudinea asupra viitorului Republicii Moldova… Chiar nu am un răspuns la ea, deși, atâta timp cât muncești și faci bine ceea ce ai învățat, ceea ce poți și îți sunt recunoscute rezultatele, nu contează atât de mult locul.
Botnaru Alexandrina, 19ani, România, Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de drept
no images were found
Am depus actele pentru studii în România la ambasada din Chișinau și spre marea mea bucurie, am fost selectată. S-au bucurat de asta și părinții, prietenii, pentru că știau că mi-o doresc foarte mult.
Universitatea m-a impresionat mult prin oportunitățile pe care le deschide tinerilor și diversele proiecte în care este implicată. În Cluj m-au impresionant clădirile și stilul lor vechi, baroc, sunt niște clădiri de artă de mare valoare care te duc cu gândul la timpurile vechi, cu baroni și doamne cu rochii… Nu aș putea vorbi despre diferențele dintre procesul de învățământ superior, pentru că nu mi-am făcut studiile anterior la o universitate din Moldova, dar știu cu siguranță că aici, în România, studiile sunt deosebit de interesante. La Universitatea Babeș-Bolyai sunt profesorii foarte buni, cu o metodă aparte, captivantă, de a preda.
În general, mă descurc bine aici, pentru că, desigur părinții mă susțin în toate, atât moral cât și financiar. Lucru pentru care le mulțumesc. Sunt o fire independentă și nu am probleme cu treburile casnice, doar că… departe de casă, într-o lume noua, îmi este foarte dor de mâncarea, de pâinea, de dulciurile de acasă, care sunt cele mai bune.
Oricum, vreau să mă întorc în Moldova, pentru că îmi iubesc țara și vreau să fiu de folos viitorului ei. Sper că tot ce învăț aici în domeniul dreptului să mă ajute în țara mea și să pot schimba ceva în sistemul ei de funcționare.
Ciobanu Adrian, 20 ani, România, Iași, Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi”, Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului, Specializarea: inginerie geodezică, an II
no images were found
La studii în Iași am ajuns în mod individual. Am depus actele direct la facultate și m-am bucurat, împreună cu familia mea, când am primit un răspuns pozitiv. Ceea ce m-a atras și impresionat la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” este faptul ca dintre cele 56 instituții de învățământ superior de stat din România, această universitate are cea mai veche tradiție în domeniul pregătirii inginerești, fiind înființată de învățatul Gheorghe Asachi , în anul 1813, instituție care poate fi considerată nucleul învățământului tehnic superior din România.
Dacă vorbim de diferența dintre procesul educațional din Moldova și cel din România, pot spune că aici e un sistem educațional superior, un raport student-profesor mult mai flexibil, resurse materiale bogate (laboratoare dotate cu aparatura necesara, condiții mai bune de desfășurare a orelor) etc.
Mă descurc destul de bine singur, departe de casă. Sunt cazat in Campusul Studențesc “ Tudor Vladimirescu”, mâncarea o prepar eu sau o iau de acasă când vin… ca orice student. Mereu am fost de părerea că independența îți dă un grad mai mare de responsabilitate, iar aceasta te formează ca personalitate și te învață cum sa trăiești și să te descurci. Iar restul vine de la sine…