F. Nieztce: ”arta este prin esență afirmare, binecuvântare, și sacralizare a existenței”. Această însușire măiastră are ca prim rol de a exprima nu ideea proprie ci intensitatea acesteia. Arta e însoțită în mod inevitabil de talent”.
De persoane talentate nu a fost lipsit nici satul Colonița… Una din cei care au primit acest dar al întîmplării, talentul, este Nina Moscalu.
La fel cum pentru un arbore “a trăi” înseamnă a lua pămînt și a plămădi flori din el, pentru ea “a trăi” înseamnă a realiza dintr-o bucată de pînză, ulei, culori și câteva pensule o adevărată artă. Talentul ei a fost observat încă din anii copilăriei când a “prins gustul” acuarelei și reușea să deseneze pe hîrtie repede și deosebit de frumos. A pictat o mulțime de desene cât a fost elevă în școala medie Nr. 94. În desenele ei utiliza doar talentul și propria imaginație. Abia în clasa XI-a a urmat un an de zile cursuri de pictură la una din școlile din Chișinău. În același an pictat peretele unei gradinițe după ilustrata unui fragment de poveste, imagine pe care a regasit-o în aceeași grădiniță după 10 ani de zile. Tot în aatunci a fost aleasă de un grup de pictori ca fiind cea mai talentată din școală și i s-a propusă înscrierea la facultatea de pictură fară a susține vreun examen. Dar nu a avut posibilitatea să urmeze acele cursuri… Între artă și familie, ea a dat preferință familiei.
Natura însă doar dă talent, iar omul este cel care trebuie să-l lucreze și să-l scoată în evidență prin voință, perseverență și curaj. Fiind lăsat în umbra grijilor familiale, talentul tinerei pictorițe a rămas nevalorificat, pentru ca abia cu vreo 10 ani în urmă să revină la cea mai mare pasiune a vieții ei, pictura. Reîncepând să picteze, ea renunță la hîrtii și acuarele și începe prima lucrare în ulei, pentru că după cum spune ea: ”picturile în ulei reușesc să exprime mai expresiv emoțiile dorite, și anume tablourile lucrate în ulei rămîn pe viață ”. Pentru Nina pictura a devenit de atunci totul: refugiu, eliberare, regăsire, un sanatoriu unde își vindecă rănile pe care i le-a dat viața, căci anume operele pictate exercită un rol de trezire a euforiei și a creativității.
Pictura este un concert al ochilor iar de 10 ani încoace nu încetează să îi încînte pe cei care o cunosc cu minunatele picturi semnate NINA. Numărul lor este în creștere pe zi ce trece și odată cu ele crește și atracția ei față de această lume a culorilor.
Inspirația pentru diversitatea de tablouri o găsește în natură cu care se află într-o strînsă comuniune. Ne relatează o întâmplare fascinantă, în care după pictarea unui peisaj imaginar a iernii în munți, a revăzut acest tablou în Franța, însă pictat de natură. Munții Isola ce-și înălțau creștetele fabulos spre cer erau identici cu cei imaginați de pictoriță cu mult timp inainte, ceea ce denotă o legătură deosebită între ea și natura înconjurătoare. Uneori regăsește inspirație în propriile vise, iar în momente de lipsă a unei muze, familia este cea care o încurajează și o îndeamnă la noi creații. Alteori surse de inspirație servesc micile ilustrate, reușind să reproduca ideal aproape orice imagine, cu excepția portretelor. Și pentru că pictura necesită o dedicare completă, acesta are loc în orele nocturne sau în locurile naturii îndepărtate de ochii oamenilor, atunci când zgomotul lumii externe și grijile acesteia nu pot influența actul creației.
În afară de liniște, inspirație și talent pentru a putea picta mai este nevoie și de materiale care sunt foarte costisitoare: pânză, ulei, vopsele, pensulele naturale, rame… de asemenea, mai are nevoie de timpul (pictarea unui tablou poate dura de la 15 zile până la 6 luni). Cu toate acestea rezultatul final și plăcerea primită compensează toate cheltuielile.
Pictura a devenit, datorită comenzilor primite, o sursă de venit. Deseori lucrările preferate sunt lăsate în amintire persoanelor dragi, rudelor.
Mulți au reușit să admire operele dnei Moscalu la expoziția organizată cu ocazia împlinirii a 400 de ani a satului nostru. La acea expoziție au fost expuse doar vreo 20 de lucrari însă au reușit să trezească o mare admirație. A lăsat lucrări și în Franța, Italia, Ucraina, unde se preferau tablourile efectuate în stilul sec. XVIII.
Darul ei a visat să-l moștenească și fiica ei, Tatiana, din păcate însă, natura are favoriții ei. Cu toate acestea se spune că e nevoie doar de 1% de talent și 99% de muncă.
Mult succes și inspirație, îii dorim!
Din