Școala este pârghia cea mai puternică, pe care se reazimă existența și înălțarea neamului. Școala e o casă, o carte, un dascăl, un loc care nu se uită niciodată. De ea sunt legați cei mai frumoși ani și cu cât înaintăm cu vârsta, cu atât conștientizăm, că anii petrecuți în școală sunt cei mai veseli și fără de griji.
Școală în Colonița există de vre-o 80 de ani, dar școala medie completă (10, apoi 11 clase) ceva mai mult de 40 de ani.
În anul curent 2007 vor absolvi școala medie completă a 40-a promoție. 1076 de elevi au pășit rând pe rând în lumea largă, manifestându-se apoi, în diverse domenii, ca apoi unii să revie în sat în calitate de profesori, medicici, economiști, vânzători, agricultori etc. Însa, cel mai important, au devenit Oameni, buni gospodari și familiști, au contribuit la dezvoltarea satului natal.
Anul 2007, școala medie nr.94 “Gheorghe Ghimpu” (imaginea din stînga).
Voi reveni puțin la istoria învătământului din satul Colonița, căci încă din vremurile demult apuse, centrele spirituale ale unei localități erau biserica și școala, iar persoanele cele mai stimate preotul și învățătorul. Anume aici se promovau adevăratele valori.
Biserica din sat a fost înălțata în 1914, dar școala încă Colonița nu avea. Într-un document datat cu 1905 se constată : “În Colonița sunt 80 de copii de vârstă școlară, dar școală nu-i”. Abia dupa ce Basarabia revine la Patria-mamă, către anul 1923, satul va avea o școală primară. După război, școala din Colonița își avea sediile în casa preotului, emigrat în România, în cea a postului de jandarmi și în gospodăriile familiilor deportate în Siberia. Erau acolo niște săli de clasă micuțe, cât odaițele de locuit. În mijlocul casei se afla o sobă, iar la bucătărie-cancelaria.
Primul director a fost Simion a lui Imanuil Bâzgu. În amintirea multor generații de colonițeni au rămas profesorii : Elena Bumbu, Axenia și Ion Sârbu, Ana Motânga, Vasile Șendrea, Maria Sârbu, Iulia Ursu, Gheorghe Ursu, Parascovia Tabacaru, Vasile Mutoi, Ion Burlacu, Larisa Oleinic și mulți alții, care s-au dedicat copiilor câte un sfert de veac și mai mult.
Școala veche. În centru directorul Tudor Pleșco (imaginea de mai sus).
O pagină aparte în istoria școlii din satul Colonița o constituie Tudor Pleșco, care a condus colectivul de profesori și elevi timp de 24 de ani. Om care a muncit enorm pentru binele consătenilor. Sociabil, săritor la nevoie, cinstit, bun la inimă, plin de sfaturi, omul carea dadea primul binețe celui întâlnit în cale – așa a rămas în memoria noastră.
Până la numirea lui în post, copiii din Colonița puteau învăța la școală numai până în clasa a 7-a (mai târziu, până într-a noua), dar Tudor Pleșco, a insistat în instanțele superioare de necesitatea unei școli medii. A organizat chiar și învățământul mediu seral. Când școala a devenit prea mica și neîncăpătoare chiar și pentru învățământul în doua schimburi, tot d-lui a cerut ca la Colonița să se construiască o școală nouă, aceasta s-a înfăptuit în anul 1984. Elevilor li s-au creat condiții bune pentru a sorbi din izvorul nesecat al științelor.
În anul 2001, școala primește numele consăteanului nostru, Gheorghe Ghimpu. În prezent, în această școala își fac studiile 421 de elevi, care sunt îndrumați de 31 de pedagogi.
Obiectivele noastre sunt îmbunătățirea calității instruirii și crearea condițiilor necesare pentru antrenarea elevilor în diverse activități extradidactice, conform aptitudinilor individuale și crearea unor cabinete înzestrate. Tindem să obținem titlul de liceu, căci, copii talentați, Colonița întotdeauna a avut.
A realizat Elena Sârghi, profesoară de istorie,
Școala medie nr.94 “Gheorghe Ghimpu”