Jumătate de secol de iubire…

Jumătate de secol de iubire, 50 de ani de trai comun…
Citește mai jos povestea a două cupluri din Colonița care au știut să învingă greutățile apărute în cale, de-a lungul timpului și care au format familii fericite și de durată.

Povestea 1: Vasile si Maria Ababii – 50 de ani de căsnicie
Vasile si Maria Ababii s-au cunoscut ca mulți alții – la muncă (ambii lucrau în sovhozul sătesc, el era șofer, iar ea contabil) însă căsnicia lor a devenit una deosebită: trainică și de durată. Cei doi vor împlini, în curand, jumătate de veac de trai comun…

„Cum v-ați căsătorit? Ați furat-o de mireasă?” îl întrebăm noi pe dl. Vasile, după ce ne povestește cum a cunoscut pe dna Maria, la care dumnealui ne răspunde serios, dar cu un zambet ghiduș în colțul gurii: „N-am furat-o… A mers ea încetișor, singurică…”
Și-au unit viețile în anul 1960, ea avea atunci 18 ani, iar el 27. Nu au făcut nuntă, din lipsa posibilităților, dar și din cauza regimului existent atunci în țară. „Am ținut să ne cununăm, totuși, așa cum se face creștinește, dar chiar a doua zi am fost ambii da-ți afară de la serviciu” spune dl. Vasile. „Au fost timpuri grele. Atunci cel mai important era să muncești, ca să ai cu ce supraviețui. Cu toate astea, în tinerețe ne plăceau tare mult petrecerile, ne plăcea să ne întâlnim cu rudele și prietenii…”. Dna. Maria se implică și ea în discuție: „Și nunți se făceau în fiecare duminică… Și nu era neaparat să fii rudă sau invitat, căci nu mergeai la masa mare, ci ca să vezi mirii, să dansezi, să chefuiești. Cu toate greutățile era și frumos”. „Așa este, spune dl. Vasile. Eu m-am născut pe timp de război, am crescut pe timp de foamete, iar când m-am dus la școală s-a început colectivizarea, dar cu toate acestea, întotdeauna am știut că trebuie să fiu mai puternic decât greutățile. Și le-am învins eu pe ele, nu greutățile pe mine.”
Și cine dacă nu familia este cea care te motivează și te ajută să treci peste orice greutăți?! Alături mereu Vasile și Maria Ababii au trecut peste toate obstacolele. Au crescut împreună 3 feciori, oferindu-le educație, studii și sprijin tuturor, iar acum se bucură de respectul lor și de cei 10 nepoței și un strănepot.
„Mi-am planuit multe… Să-mi fac o casă, să-mi iau o mașină bună, să-mi văd copiii mari și să-i pun la cale… Poate nu pe toate le-am obținut, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu! Am o familie unită, iar copii sunt fiecare pe drumul său!” spune Vasile Ababii.
I-am întrebat care este secretul unei căsnicii trainice… „Să se stimeze unul pe celalalt! Asta e cel mai important într-o familie” spune dna. Maria. „Și să aibă minte! adaugă dl. Vasile. Dacă vor avea minte vor ajunge și la 50 de ani, și la 60… căci vor ști să treacă peste toate greutățile, iar viața comună le va fi mai îndelungata… Minte! Să aibă minte!”

Povestea 2: Andrei și Ana Ciurea – 56 de ani de căsnicie

“Țin minte și acum ziua în care am văzut-o pentru prima data pe Niusea…- își începe povestirea moș Andrei – abia venisem din armată, iar mama m-a trimis pe deal, la prășit. Eu aveam niște ciubote de berezint… Și când m-am dus să mă odihnesc, am văzut-o pe ea încălțată în cizmele mele. Ei… și atunci am văzut-o că e frumoasă, făcută… și am început să-i atrag atenție.”
Erau ambii din Colonița, iar șezătorile din centrul satului le-a stârnit dragostea. „Pe atunci erau puțini tineri în sat, căci mulți nu se întorseseră de la război, spune doamna Ana. Dar tinerii care erau acasă iubeau tare mult să se adune în centrul satului. Fetele stăteau deoparte de băieți, dar lor le plăcea să ne „necăjească” și să glumească pe seama noastră. Ba ne udau cu apă, ba ne pișcau, ba ne furau băsmăluțele sau buchețelele de flori, pe care le luam cu noi… Dar nici noi nu ne lăsam „bătute”, știind că vor vrea să ne fure florile, puneam printre ele cătină și scaieți, ca să se înghimpe. Uite de la aceste jocuri copilărești din sat a și pornit dragostea noastră. Iar apoi ne-am căsătorit și iata-ne ajunși la 56 de ani trăiți împreună…”
„În trecut, părinții hotărau cu cine se vor căsători copiilor lor, spune Andrei Ciurea, i-am întrebat și eu ce părere au despre ea și ne-au spus să facem după cum ne este voia…”
Nunta au făcut-o pe 7 noiembrie, în 1952 și a ținut 3 zile, după cum spune tradiția veche.
„Masa nu a fost foarte bogata: sarmale, răcituri, sos de carne… în schimb muzica a fost foarte frumoasă, am chemat o orchestră cunoscută de la Mereni. Cadouri nu se aduceau așa bogate ca acum: câte o farfurie cu făină, cu fasole… Și nici bani nu se puneau mulți pe masă: câte 15 ruble sau cate un put de răsărită…”
Familia Ciurea este cunoscută în sat ca o familie de oameni gospodari și muncitori, iar omenia le-a adus respect printre oameni. „Am muncit toată viața, cot la cot, dar ne-am și petrecut în tinerețe. Am construit 3 case. Prima casă am făcut-o din pământ, la Movileni, apoi am facut alta din lut, iar mai târziu din ciment. Am crescut 4 copii, iar acum avem 9 nepoți (toți băieți) și o strănepoată. Avem 57 de ani de trai comun și pe toți i-am trăit în fericire și bună înțelegere. Viața în doi a fost și mai este minunata!” spun ei.
„Le dorim la cei tineri să aibă o căsnicie la fel de trainică și frumoasă cum a fost a noastră!”

Distribuie

Share to Facebook
Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

Scrie-ți părerea

comentarii

Registrul Actelor Locale ale primăriei s. Colonița