Cele mai în vârstă locuitoare ale satului Colonița

Greutatea anilor e cea mai mare greutate pe care o poate duce omul, zice un proverb, dar e greutatea unui bagaj plin cu amintiri și trăiri, am adăuga noi. Ceea ce pentru ele e biografie, pentru noi e deja istorie… Sunt cele mai în vârstă locuitoare a satului Colonița, s-au născut în 1918 – anul despre care mulți dintre noi știu doar din cărțile de istorie. Am încercat să le aflăm istoria vieții. Citiți în cele ce urmează.


Ababii Anastasia: „Mi-a dat Domnul zile, trebuie să le trăiesc…”

Ababii Anastasia are 92 de ani ,am găsit-o stând pe un scaun, în fața casei, pe prispă.

„O mai scot afară seara, pe răcoare, căci ziua e năduf mare” spune fiica Olga, care îngrijește de mai mulți ani de ea.

S-a născut în Cruzești, iar din anul 1935, după ce s-a căsătorit cu Bîzgu Simion a venit în Colonița. „Nici 16 ani n-aveam când m-am măritat, iar la 23 eram deja vădană…” De la al doilea soț i-a rămas doar numele de familie, în timpul foametei acesta a plecat să câștige bani și nu s-a mai întors.

„Am dus o viață foarte grea, am muncit până am ieșit la pensie, la pământul meu, apoi la colhoz. Tare multe am petrecut pe lume…” spune Anastasia Ababii.

A trecut prin al doilea război mondial, prin foamete și sărăcie, dar a reușit să a crească singură cei patru copii. Acum are 8 nepoți și un strănepot.

Aproape că nu mai aude și nici nu vede „Vă văd doar puțin, cu coada ochiului stâng, nici nu aud, dar sunt zile, n-ai ce face, trebuie să le trăiești” spune mătușa Anastasia.

Când îi spunem că vrem să-i facem o fotografie, pentru ziar, ea fiind cea mai în vârstă locuitoare a satului, mai are puterea să glumească, spunând „Ei, nu mi-am făcut părul (coafura)…”, apoi adaugă „Iată de mi-ar mai da niște bani, că-s cea mai bătrână din sat… Măcar de mâncare să am, că iată o chinui pe săraca fata mea”.

Vasiliu Natalia – vivacitate și dârzenie la aproape 93 de ani

Este cea mai longevivă femeie din Colonița, trăiește în acest sat de aproape 93 de an. Cheptene (familia de fata mare)

Natalia s-a născut la 15 septembrie 1918, în aceste sat „pe atunci mult mai mic, dar mai curat” spune bătrânica. Aici a copilărit, într-o familie numeroasă cu 11 copii, aici a întâlnit prima dragoste și aici s-a căsătorit.

S-a căsătorit în anul 1945, atunci când cel de al doilea război mondial înceta. Alexandru Vasiliu era dascăl și venise să slujească la biserica din Colonița, Natalia era o tânără frumoasă și l-a cucerit. Împreună au trecut prin multe greutăți – foametea de după război, impozite mari, represiunile sovietice asupra bisericii. Pentru a salva biserica din sat au ascuns cheile de la sfântul lăcaș în gunoiul de la cai, iar preotul a stat ascuns un timp la părinții Nataliei.
A lucrat 40 de ani pe deal, la vie și livezi. A crescut doi băieți și o fată, iar acum e mândră că are patru nepoate și un nepot, care poartă numele bunicului.

Spune că secretul longevității ei e credința în Dumnezeu, ține dintotdeauna toate posturile și până acum mai postește miercurea și vinerea.

Acum își vede de grijile bătrânești, dar încă își cere drepturile, scriind singură cereri adresate primăriei ca să fie tăiați plopii de lângă casă, pentru că riscă să cadă peste locuința ei.
La cei 92 de ani, Natalia Vasiliu surprinde prin vivacitatea și voinicia ei. Merge doar ajutată de un baston și este încă plină de viață. Le dorim multă sănătate, bătrâneți ușoare și să ajungă cele mai longevive femeii din Moldova.

Distribuie

Share to Facebook
Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

Scrie-ți părerea

comentarii

Registrul Actelor Locale ale primăriei s. Colonița